la sfarsitul secolului al XIX-lea turismul devine un fenomen complex de masa fiind puternic articulat in mediul inconjurator. Fiind vazut ca un fenomen social-economic creator de benifici, turismul a fost defint in urmatoarele variante: "arta de a calatori pentru propria placere" (M. Peyromarre Debord); "activitate din timpul liber care consta in a voiaja sau locui departe de locul de resedinta, pentru distractie, odihna, imbogatirea experientei si culturi, datorita cunoasteri unor noi aspecte umane si a unor peisaje necunoscute" (Jan Medecin); "fenomen al timpurilor noastre, bazat pe cresterea necesitati de refacere a sanatati si de schimbare a mediului inconjurator, cultivare a sentimentului pentru frumusetile naturi ca rezultat al dezvoltari comertului, industriei si al perfectionari mijloacelor de transport" (Guy Freuler).
Activitatea turistica are la baza o buna sustinere ce consta intr-un valoros potential turistic - natural antropic - diferentiat de la tara la tara, in functie de care sunt organizate diferite tipuri de turism. In practica turismului mondial mai cunoscute sunt:turismul balnear maritim, cu o dezvoltare larga in teritoriu, practicat pentru cura helioterma sau climaterica sau avand alte motivatii terapeutice; turismul montan si de sporturi de iarna, practicat pe arie larga pentru drumetie, cura climaterica si practicarea sporturilor de iarna;turismul de cura balneara, prin care se valorifica insusirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termal si minerale, namoluri, aer ionizat); turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de arta, cultura si a altor realizari ale activitati umane; turismul comercial expozitional, a carui practicare este ocazionata de mari manifestari de profil (targuri, expozitii), care atrag numerosi vizitatori;
turismul festivalier, ocazionat de manifestari cultural-artistice nationale sau internationale; turismul sportiv, despre care cunoastem o extindere intinsa pe plan national si international, avand ca motivatie diferite competitii pe discipline sportive, interne si internationale , pana la manifestari sportive de amploare (olimpiade, competitii sportive regionale, campionate mondiale etc.); turismul de vanatoare (safari), practicat de tarile occidentale, in general pe teritoriul Africi, al Americi Latine, in teritoriile artice si antartice. Este o forma de turism "distractiv", a carui dezvoltare aduce prejudicii mari echilibrului ecologic al planetei, amenintand cu diminuarea sau, dupa caz cu disparitia speciilor extrem de valoroase ale patrimoniului faunistic al Terrei.
Tipurile de turism variaza de la tara la tara, asigurand varietatea si, prin acesta, atractia asupra turistilor autohtoni si straini.Una dintre actualele bogatii de baza in domeniul turismului priveste studiul elementelor regionale, in functie de care sunt organizate activitati turistice asemanatoare anumitor zone, si se pun in evidenta posibilitatile de amenajare complexa a acestora. Desi nu s-a ajuns la o viziune taxonomica unitara in domeniu, diferitele acceptiuni utilizate pe plan international si in tara noasta releva urmatoarele unitati ce pot fi luate in consideratie:
Conceputa ca un spatiu de mari dimensiuni, regiunea turistica are o structura organizatorica bine consolidata si un patrimoniu turistic diversificat (de exemplu, regiunea Alpilor Dianarici, si cea a Carpatilor Orientali)
Zona turistica reprezinta un areal mai restrans consacrat pentru activitatea turistica de un anumit tip, marcat puternic de obiective importante sau alte motivatii pentru turism (exemplu: zona Bucovinei din Carpati Orientali)
Deasemenea centrele turistice, reprezinta punctele de convergenta (puncte de plecare pentru zonele montane, porturi, alte centre consacrate prin patrimoniul lor turistic) a unor fluxuri de turism, in general putand fi statiuni alpine sau balneare si de odihna. Pentru Romania, se pot mentiona in cadrul al Carpatilor Orientali, Vatra Dornei si Borsa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu